ilka

     Sătulă de păcatele pe care mi le-am făcut înjurând weblog.ro pentru că în a doua jumătate a anului era mai mult picat decât nu, am spus "DA" propunerii de a mă muta. Evident că mi-am prins urechile şi am multe de învăţat în ceea ce priveşte editarea, dar ştiu că mă ţine căpşorul şi o fac şi pe asta.

 

sursa poza

se numără comentariile!

încep o minicolecţie de comentarii şi până nu ajung la cifra (secret!) nu postez altceva. Şantaj, zici? Da, cred că e şantaj. Dar cu un scop nobil!

Dacă tot sunt certată cu somnul, mi-am spus să testez ceva ce auzisem că face fratele Google, de fapt vărul lui, Gmail. Se spune că pe timp de noapte exista un filtru care are grijă de prostuţa de mine: dacă m-apucă dorul de a scrie şi trimite mail cuiva, vine Gmail Goggle şi mă întreabă ce mai face aritmetica mea şi dacă îmi dă cu virgulă, spune că îi pare rău, da’ eu nu sunt într-o formă optimă şi să revin mai încolo, după un somn bun.

Pentru că nu am Goggle activat, a rămas la stadiul de  "aş vrea" şi până nu mă ajută cineva cu indicaţii , rămân pe cont propriu.

Un filtru similar ar trebui introdus în creieraşul unora (24 ore din 24, ce-i drept)  şi cam atât am de gând să spun despre conflictul  Huidu, Badea, Ciutacu şi cine s-ar mai găsi să intre în hora lor.

 

azi, în toată nebunia zilei, a reuşit să mă amuze când cineva spunea că a avut o broască ţestoasă, dar nu o mai are pentru că broasca ….a fugit. Cu aceeaşi viteză fug şi eu la somn! 

Omul este o fiinţă complexă, spun unii, şi  este greu să rezişti într-o lume în care toate femeile frumoase sunt şi deştepte, toţi bărbaţii sunt multilateral dezvoltaţi (în toate sensurile). Cel puţin asta ar trebui să înţeleg din faptul că răsfoind câteva bloguri (tot respectul pentru excepţii!), văd că unii se dau peste cap să ofere o diagnoză cât mai exactă şi detaliată, explicaţii şi soluţii pentru  orice "e în trend".

Cum apare o noutate pe marile ecrane, ne îmbrăcăm costumul de cinefil.

Când apare ştirea despre acceleratorul de particule, dă-i cu fizica.

Când apare un caz de violenţă domestică, se face bloggerul consilier matrimonial sau expert legal în cazuri de divorţ.

Cum ne dăm seama că nu ne ocoleşte criza financiară, uite cum răsare expertul financiar.

Cel mai sadic este când unul din personajele pieţei financiare spune că "piaţa de credit nu funcţionează. De ce? Pentru că, cuvântul credit provine din cuvântul credibilitate." Deci nu e suficient că a încurcat-o cu cifrele, acum omu’ devine morfolog. Dar nu i-a ieşit. Nici măcar comic nu e, dacă te cauţi în buzunare.

 

Morala este că noi toţi suntem inteligenţi şi ne dăm cu părerea în dreapta şi în stânga. Până aici nimic rău. Grav este când nu eşti în măsură, dar tragi concuzii riscând să fi luat în serios de cei care nu au discernământul  să îşi pună întrebarea banală: "Da’ cine p*la mea eşti tu să spui asta !?!?". Ajungem la "cum ştii să te vinzi ?". În cazul meu: "not for sale!" 

 

     Nu găsesc vreo introducere pentru "Gigi Becali are blog" … nu  blogul în sine este de "no comment" ci reacţia pe care o stârneşte. Primul post este "test" şi asta a stârnit peste 100 comentarii. Este ca şi cum ai merge la teatru şi înainte de a se ridica cortina începi să aplauzi, să bisezi, alea-alea.

    Eram abia la primele zece comentarii când creieraşul meu s-a scurtcircuitat din cauza celor citite: de la "nea Gigi, am şi eu o problemă..", "nea Gigi, dă banu’ că am nevoie …", "Gigi, îţi vând un pont, că sunt stelist", etc… şi vin oamenii cu nume, prenume, număr telefon, CNP…şi dacă s-ar putea ar ataşa si o copie CI. Asta e cu două tăişuri pentru că într-o lume virtuală unde cel mai bine cotat (nici de mă tai bucăţele mici-mici nu voi spune că e cel mai tare!) blogger are un pseudonim care sună bine (zorro era "luat", aşa că băiatu’ a ales ce-a mai rămas), este şocant să constaţi că unii vin cu lux de detalii. Şocant pentru mine.

  …dar, încă o dată, cu siguranţă că problema e doar la mine….

Spuneam recent că Uncle Sam şi-a tras o gaură în buzunar. Iniţial mi-am spus că fiecare e cu economia lui, cu bugetul lui, dar văzând că se îngroaşă gluma am încercat să citesc câte ceva din presa financiară mioritică. Şi nu mult a ţinut entuziasmul pentru că accesând site-ul unui canal de tv care se consideră a fi specialist în ochiul dracului am dat de două concluzii:

 

 

   nu ştiu cum sună pentru alţii, dar pe mine nu m-a convins!

 

 

   Săptămâna asta a fost cu dosul în sus, aşa că  am fost scumpă la vedere, pentru că ajungând acasă am preferat să socializez cu cei din jur (prin asta am dovedit că nu sunt blogger!) şi să rumeg în sinea mea cum Uncle Sam are buzunarul rupt şi asta se resimte şi în al meu, cum movul este încă la modă mai ales în condiţiile în care îl porţi la ochi şi te numeşti Drăgulescu, cum dacă eşti bugetar  acum e momentul să ieşi în stradă pentru că e precampanie şi votul tău contează, etc.

    Tot rumegând aşa, în sinea mea, am dat de filmuleţul de mai jos care e o capodoperă, consider eu, şi reprezintă necenzurat realitatea cu tot ce presupune ea:

- mai toate evenimentele de genul Zilele oraşului… devin un bâlci şi se rezumă la mici, fum şi intenţii matrimoniale. 

- există un echilibru în univers: doamna-soţia-nu-ştiu-cui se plimbă prin oraş singură cu ditamai jeepul, în timp ce în căruţa omului din filmuleţ  încap până la 20 de oameni.

- omu’ îşi pune cămaşa albă, iese la agăţat şi înainte să se fi uitat în oglindă spune că ce vede el e "rebuturi". Noroc că el e picat de pe copertă!

- întotdeauna se găseşte unul care vede microfonul, camera de luat vederi şi o ia razna în sensul că dă la o parte cuvintele uzuale şi vrea să impresioneze printr-un limbaj academic. Rezultatul e întotdeauna dezastruos. 

.. dacă eşti atent şi la planul secund, mai e de văzut …

     

       Pentru că au apărut ceva noutăţi prin firmă, săptămână trecută am participat la o prezentare a unei firme partenere. La prezentare au venit doi traineri: o domnişoară care evident că avea prezentarea în degetul mic şi un novice care nu pot să spun dacă  era nepregătit în privinţa produsului sau avea trac..ideea e  că nu era în elementul lui. Roşu la faţă, împiedicat la vorbe.

       Fata, generoasă, mai ceda ştafeta, nu îl lăsa singur: "această parte o va prezenta M, pentru că e specialitatea lui". Şi M deschide guriţa aurită-i şi aaaa şi cifre şi mmmmmmmm  şi blablabla … dar greu, foarte greu, monşer!

       După o asemenea strofocare maximă care părea că l-a stors de ultimele forţe, M părea mulţumit de explicaţia oferită, cei din sală mimau  interesul şi beleau ochii într-un mod inteligent, semn că au priceput…la care domnişoara : "Ce încerca M să vă spună. este că .."  stai puţin, să înţeleg şi eu! Mi se pare mie sau chiar l-ai făcut prost din câteva cuvinte?!!?

Râdem, glumim…dar asta cu colegul nu se face!

    Aseară am fost la stand-up . Pentru mine a fost primul show al unei trupe de acest gen, de pe meleaguri mioritice. În trecut am văzut ceva înregistrări Comedy Central şi preferatul meu a rămas Eddie Murphy cu Delirious. Deci standardul era totuşi ridicat.

Băieţii din trupa Show Time au pornit cu stângul pentru că anunţaseră  21.30 ca fiind ora începerii…şi sfertul academic trecuse de câteva ori până să se pornească robinetul de poante.

     Cum a fost? Nu mă deranjează să aud pulă, muie, labă ..chiar şi în mod repetat. Dar nu mă poţi amuza mai mult de jumătate de oră cu asta. Aşa că eu prefer să nu spun că show-ul e vulgar (să mă auzi pe mine când am o zi proastă!) ci mai degrabă că mi-ar fi plăcut să aibă pe alocuri şi poante mai subtile. Normal că poţi să dai vina pe Mircea Badea, dacă tot l-am invocat zilele astea.

    Părerea altora a fost de la ok la foarte bun, şi dacă ar fi să mă întrebi "mai mergi?" , răspunsul e da…deci rău nu a fost!